Cred că am mai spus că la naştere ursitoarele nu m-au înzestrat cu răbdare. Mă enervează cumplit să aştept. Eu aş vrea ca lucrurile să se rezolve aşa... într-o secundă. Mă scoate din minţi aşteptarea. Aştept o ofertă, o propunere, îmi verific mail-ul de o mie de ori şi nu înţeleg. Eu nu pot să înţeleg pentru că eu vreau să se întâmple totul REPEDE. MAI REPEDE.
De ce oamenii au nevoie de atât de mult timp? De ce atunci când spun marţi pentru ei înseamnă de fapt sâmbătă, iar sâmbătă înseamnă de fapt duminica următoare?
Nu înţeleg.
Uneori e mai bine să nu smulg nimănui nicio o promisiune ca să nu mă enervez. Numai că, eu sunt destul de abilă şi de cele mai multe ori smulg ACELE CUVINTE. Promisiunea. Şi tot eu am apoi de suferit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu