Acesta a fost mărţişorul meu.
Iar acesta e rezultatul. 
Nu sunt tocmai mulţumită de rezultat dar mă bucur totuşi că am pictat. Au trecut mulţi, mulţi ani de când nu am mai făcut asta. Cu excepţia unui tablou pictat cu nepotul meu, în care pânza era deja desenată. Poate data viitoare va ieşi mai bine. Încă nu mă ajută mâna. Parcă nu vrea să mă asculte. Liniile nu mai curg cu uşurinţă iar tuşele sunt încă încăpăţânate. Doar îngerii sunt aceiaşi din vis.
6 comentarii:
Bravo,Miki!!! Si ce tava frumoasa:P
Ai văzut ce bine se potriveste???
Imi place ce a iesit. Foarte frumos. Poate fi o idee de invitatie de nunta, ce zici? Felicitari! Ce martisor frumos!
Multumesc, Adeluta.
Da e o idee dar nu stiu daca am energie sa pictez atatea invitatii. As putea sa le multiplic. Inca nu m-am hotarat cu invitatiile. Am cateva idei in cap dar mai dureaza pana aleg varianta finala. Cine stie poate pana la urma ma multumesc cu ceva banal :)))
eşti un talent, pe barba profetului... uite, numai ca artist plastic nu mi te-aş fi închipui. :* u rule!
@ursu
Vezi mai Ursulica ce talente ascunse zac in mine ??? :)))
Numai ca din cauza lipsei de timp am uitat eu de ele...
Dar nu se stie ...Prima dragoste nu se uita niciodata...
Trimiteți un comentariu