15 aprilie, 2011

Darul

Nu cred că există bucurie mai mare decât clipele acelea în care simţi până în vârful firului de păr că Dumnezeu există în fiecare om pe care îl întâlneşti. Că Tatăl din cer ţi-a ascultat rugăciunile. Că eşti şi poţi da şi celor din jur, lumină. Că îngerii te-au mângâiat, ţi-au şters lacrimile de pe obraz şi te-au lăsat să dormi, o noapte întreagă, în braţele lor. Apoi dimineaţa ai deschis ochii altfel şi ai putut să vezi limpede că au înflorit copacii şi că e miros de primăvară. Soarele străluceşte întotdeauna mai puternic după clipe de îndoială şi de furtună.

sursa foto: http://cata-catutzy.blogspot.com/

Un comentariu:

Iuliana spunea...

Cata dreptate ai, draga mea draga!